Mar 10 | RonNTR | STEP | Apoi a plecat de acolo și a venit în regiunile Iudeei și dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, așa cum Îi era obiceiul, a început iarăși să-i învețe.

Mark 10

Despre divorț

(Mt. 19:1-9)

1 Apoi a plecat de acolo și a venit în regiunile Iudeei și dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, așa cum Îi era obiceiul, a început iarăși să-i învețe.

2 Niște farisei au venit la El ca să-L pună la încercare și L-au întrebat dacă îi este îngăduit unui soț să divorțeze de soția lui.

3 Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Ce v-a poruncit Moise?

4 Ei au zis:

‒ Moise a dat voie ca soțul să-i scrie soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea. ^{▼▼O aluzie la Deut. 24:1.}

5 Dar Isus le-a zis:

‒ Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris el această poruncă, 6 însă la începutul creației Dumnezeu „i-a făcut bărbat și femeie“ ^{▼▼Vezi Gen. 1:27.}. 7 „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, 8 iar cei doi vor fi un singur trup“ ^{▼▼Vezi Gen. 2:24.}. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9 Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!

10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși cu privire la aceasta. 11 El le-a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter împotriva ei. 12 Și dacă o soție divorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter“.

Isus și copilașii

(Mt. 19:13-15; Lc. 18:15-17)

13 I-au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat. 14 Isus însă, când a văzut acest lucru, S-a indignat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15 Adevărat vă spun că, oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea!“. 16 Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.

Isus și tânărul bogat

(Mt. 19:16-30; Lc. 18:18-30)

17 Tocmai când pornea la drum, a alergat la El un om care a căzut în genunchi înaintea Lui și L-a întrebat:

‒ Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?

18 Isus i-a zis:

‒ De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu. ^{▼▼Afirmația lui Isus este interpretată în moduri diferite: (1) unii teologi consideră că Isus, deși știa foarte bine că este Dumnezeu, îi spune tânărului aceste cuvinte pentru a da dovadă de smerenie. (2) Alții susțin că, prin această afirmație, Isus neagă faptul că este bun și că este Dumnezeu. (3) O altă categorie de teologi sunt de părere că întrebarea este una retorică, având rolul de a-l determina pe tânăr să-și clarifice îndoielile, să se gândească mai bine la cine este, de fapt, Isus, și să acționeze în consecință. Cu alte cuvinte, Isus îi spune acestuia: „De vreme ce Mă numești «bun» și știm cu toții că doar Dumnezeu este bun, presupun că știi foarte bine cine sunt“. Această interpretare se încadrează bine în logica întregului context (vv. 17-31): dacă Isus nu este bun și nu este Dumnezeu, atunci de ce I s-ar adresa astfel, de ce L-ar întreba cum poate să moștenească viață veșnică și, în cele din urmă, de ce și-ar vinde toată averea ca să-L urmeze? Dar dacă tânărul crede cu adevărat ceea ce spune (că Isus este bun și, prin urmare, este Dumnezeu), atunci merită să facă orice sacrificiu ca să-L urmeze. De asemenea, afirmația lui Isus trebuie înțeleasă atât în contextul Evangheliei după Marcu (vezi și 2:7, 10; 12:36-37; 14:62), cât și în contextul întregului NT, unde se afirmă explicit că Isus Cristos este Dumnezeu, este Una cu Tatăl (vezi, de exemplu, Ioan 1:1; 10:30; 14:9; Flp. 2:5-9; Evr. 1:3 etc.).} 19 Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubești pe nimeni“, „Să-ți respecți tatăl și mama“.

20 El I-a spus:

‒ Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea.

21 Uitându-Se la el, Isus l-a îndrăgit și i-a zis:

‒ Îți lipsește un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în Cer. Apoi vino și urmează-Mă!

22 Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.

23 Isus a privit în jur și le-a zis ucenicilor Săi:

‒ Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui.

Isus le-a zis iarăși:

‒ Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

26 Ei au rămas și mai uimiți și și-au zis unii altora:

‒ Atunci cine poate fi mântuit?

27 Uitându-Se la ei, Isus a zis:

‒ Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

28 Petru a început să-I zică:

‒ Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.

29 Isus a răspuns:

‒ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau terenuri de dragul Meu și de dragul Evangheliei 30 și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și terenuri, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică. 31 Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mt. 20:17-19; Lc. 18:31-34)

32 Ei erau pe drum și mergeau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care-L urmau erau speriați. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: 33 „Iată că mergem spre Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și-L vor da pe mâna neevreilor, 34 care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și-L vor omorî. Dar după trei zile va învia“.

Cererea fiilor lui Zebedei

(Mt. 20:20-28; Lc. 22:24-27)

35 Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I-au zis:

‒ Învățătorule, dorim să faci pentru noi orice-Ți vom cere.

36 El i-a întrebat:

‒ Ce doriți să fac pentru voi?

37 Ei I-au zis:

‒ Dă-ne voie să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în gloria Ta.

38 Isus le-a zis:

‒ Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?

39 Ei I-au zis:

‒ Putem!

Isus le-a zis:

‒ Veți bea paharul pe care-l voi bea Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40 dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.

41 Ceilalți zece, când au auzit, au început să fie indignați din cauza lui Iacov și a lui Ioan. 42 Atunci Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți că cei considerați domnitori ai națiunilor stăpânesc peste ele, iar conducătorii lor își exercită autoritatea asupra lor. 43 Dar între voi nu este așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi va fi slujitorul vostru, 44 iar cel ce vrea să fie primul între voi va fi sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți“.

Vindecarea orbului Bartimeu

(Mt. 20:29-34; Lc. 18:35-43)

46 Au ajuns în Ierihon. Când a ieșit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui și cu o mulțime mare de oameni, un cerșetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, ședea lângă drum.

47 Când a auzit el că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică:

‒ Fiul lui David, Isuse, ai milă de mine!

48 Mulți îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:

‒ Fiul lui David, ai milă de mine!

49 Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!“. Ei l-au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește! Ridică-te, căci te cheamă!“. 50 El și-a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.

51 Atunci Isus, răspunzându-i, a întrebat:

‒ Ce dorești să fac pentru tine?

Orbul I-a zis:

‒ Rabuni, ^{▼▼Gr.: rabbouni. Unii teologi sunt de părere că rabuni este un epitet reverențios, probabil forma de superlativ a lui rabbi; vezi 9:5. În textele din Ioan 1:38 și 20:16 atât rabbi, cât și rabbouni sunt traduse prin didaskalos (învățător), fără a se face vreo diferență între cei doi termeni. În literatura evreiască însă, rabbouni este folosit atât cu referire la Dumnezeu (Stăpânul, Domnul meu), cât și în sens secular, pentru a desemna anumiți lideri, nu neapărat învățători.} aș vrea să-mi revină vederea!

52 Isus i-a zis:

‒ Du-te! Credința ta te-a vindecat.

Imediat i-a revenit vederea și L-a urmat pe Isus pe drum.